Urban Food Stories

Despre

Urban Food Stories

Romania’s Expo Stand at the International Union of Architects World Congress, Durban 3-7 August 2014

Găsiți-ne pe Facebook, Vimeo

Echipa

Proiect realizat de

  • Alexandru Fleșeriu
  • Iulia Hurducaș
  • Eszter Péter

Imagine, sunet, editare

Imagine, sunet

  • Claudiu Moisescu
  • Mihaela Țânțaș
  • Vlad Marchidanu
  • freesfx.co.uk

Website

Traduceri

  • Oana Bența

Mulțumiri

Asociația Ecoruralis

  • Ramona Duminicioiu
  • Szőcs-Boruss Miklós-Attila

Comunitatea Hoștezenilor

  • Gyurka Jutka
  • Gyurka László
  • Pásztor Gyöngyi

La Terenuri, Cluj

  • Bogdan Buta
  • Silviu Medeșan
  • Laura Panait

Grădinile Pajura, București

  • Bogdan Iancu

Cutia Țăranului

  • Mihaela Bar
  • Ronen
  • Andreea Luncașu

Piețele volante

  • George Emanuel Micle
  • Eugen Pănescu
  • Monica Borsai

© 2014

Toate proiectele

Urban Food Stories este o colecție de povești, dar și o provocare de a regândi orașul pornind de la modul în care hrana este produsă și distribuită.

Poveștile adunate reconstituie o ecologie, un sistem descentralizat care conectează oameni, locuri, practici și resurse. Oamenii sunt cei care conectează poveștile prezentate, prin legăturile multiple pe care le au în împrejurimile Clujului și ale Bucureștiului. Dintre aceste inițiative, Asociația Ecoruralis este cea care adună împreună pe cei care practică agricultura tradițională, și facilitează legături cu fermieri și inițiative din Europa sau de pe alte continente.

Această ecologie s-a dovedit a fi rezilientă de-a lungul timpului, prin menținerea vie a practicilor agricole care coagulează comunități și păstrează memoria socială a locurilor. În România se găsesc jumătate din țăranii din Europa - 5 milioane - mai mult de un sfert din populația totală a țării (18 milioane). Cu toate acestea, politicile agricole sprijină marile companii, iar concurența produselor de import cultivate industrializat, face piața de produse agricole greu accesibilă micilor producători locali. Programe ca și Cutia Țăranului, care ocolesc sistemul convențional de vânzare prin intermediari, și stabilesc o legătură directă, bazată pe încredere, între producători și consumatori locali, reprezintă o alternativă reală. Prin aceste inițiative, țărani și agricultori urbani își pot păstra stilul de viață, iar consumatorii beneficiază de produse agricole proaspăt culese în chiar ziua livrării.

Spațiile poveștilor prezentate sunt spații marginale, spații reziduale, dar și spații publice utilizate temporar. Astfel, comunitatea Hoștezenilor, agricultori urbani din Cluj, cultivă terenuri la marginea orașului; locuitorii din cartierele de blocuri cultivă mici suprafețe pe marginea căii ferate, în Pajura, București sau pe marginea unui pârâu, în Mănăștur, Cluj; țăranii din vecinătăți dar și agricultorii urbani din Cluj își pun în vânzare produsele la piețele volante amenajate temporar în spațiile publice ale orașului. În imaginarul pe care îl avem despre oraș, practicile agricole sunt marginale, ele aparțin mai degrabă satului, dar aceste povești urbane ilustrează spațiile în care agricultura pătrunde în oraș.